„Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc…” (Psalmul 127:1)

     Cum ți-ai descrie relația cu copiii tăi – încordată? Interesantă? Dureroasă? Plăcută? Dacă vrei cu adevărat să afli adevărul, pune-i pe ei să descrie sentimentele pe care le au față de tine și față de familie. Dar ai grijă: s-ar putea să nu-ți placă ce vor spune! Și faptul că ai o familie creștină nu te scutește neapărat. Firea păcătoasă din noi își scoate capul din când în când, și obiceiurile cimentate pot duce la frângerea comunicării. Când principiile biblice sunt ignorate, rezultatul este durere și încordare în familie. Să ne uităm la trei exemple din Biblie: 1) Rebeca l-a iubit mai mult pe Iacov decât pe Esau, și l-a folosit pe fiul favorit ca să-l înșele pe tatăl lor Isaac, provocând dezbinare în familie (vezi Geneza 27). Asta face favoritismul! 2) Eli, marele preot, i-a lăsat pe fiii săi să se abată de la calea Domnului și nu i-a mustrat deloc, iar lucrul acesta i-a costat viața pe toți. (vezi 1 Samuel 3-4). Asta face indulgența! 3) David a predicat una, dar a făcut alta, iar copiii săi (așa cum știu ei să facă) au fost mai influențați de ce a făcut el, decât de ce a spus el. (vezi 2 Samuel 11, 13, 15-16; 1 Împărați 11). Asta face exemplul personal! Nimeni nu a fost și nu este imun; nici David, nici Rebeca, nici Eli… nici tu! Dar evaluarea e inutilă, dacă duce la vinovăție… fără remedii! Deci, ce trebuie să faci tu? Ia-ți timp să te apropii de copiii tăi. Dă la o parte barierele dintre voi. Și ține cont: vei putea schimba ceva doar dacă ești dispus să accepți schimbarea – și uneori ea trebuie să înceapă cu tine. De exemplu, atitudinea ta are nevoie de ajustare? Dar prioritățile tale? Dar exemplul pe care îl dai în ultimul timp? Înainte să încerci să te ocupi de copiii tăi, roagă-L pe Dumnezeu să se ocupe de tine! Și fă-o… acum!